de Charles Bukowski
(619 cuvinte, 3 minute timp de citire.)
dacă nu iese din tine
în ciuda a toate,
nu o face.
dacă numai iese fără întrebări din tine
din inima și mintea și gura ta
și intestinele tale,
nu o face.
dacă trebuie să stai ore întregi
privind ecranul computerului
sau aplecat deasupra ei
a maşinii de scris
căutând cuvinte,
nu o face.
dacă o faci pentru bani sau
faimă,
nu o face.
dacă o faci pentru că vrei
femei în patul tău,
nu o face.
dacă trebuie să stai acolo și
să rescri din nou și din nou,
nu o face.
dacă este o muncă grea doar să te gândești că o faci,
nu o face.
dacă încerci să scrii ca altcineva,
uită de asta.
dacă trebuie să aștepți să iasă din tine cu gemete,
apoi să aștepți răbdător.
dacă nu geme niciodată când iese,
fă altceva.
dacă mai întâi trebuie să i-o citești soției tale
sau prietenei tale sau iubitul tău
sau părinților tăi sau oricui altcuiva,
nu ești pregatit.
nu fi ca atât de mulți scriitori,
nu fi ca atâtea mii de
oameni care se autointitulează scriitori,
nu fi neîncrezător și plictisitor și
pretențios, nu fi consumat de auto-
iubire.
bibliotecile lumii au
căscat de somn
privind la cei ca tine felul tău.
nu adăuga la asta.
nu o face.
decât dacă iese din
sufletul tău ca o rachetă,
doar dacă va rămâne nemișcată
ducându-te la nebunie sau
sinucidere sau crimă,
nu face asta.
decât dacă soarele din interiorul tău
îți va arde intestinele,
nu o face.
când este cu adevărat timpul,
și dacă tu ai fost alesul,
o va face prin
sine și va continua să o facă
până când mori sau moare în tine.
nu există altă cale.
și nu a existat niciodată.
August 16, 1920
So you want to be a writer ?
by Charles Bukowski
if it doesn’t come bursting out of you
in spite of everything,
don’t do it.
unless it comes unasked out of your
heart and your mind and your mouth
and your gut,
don’t do it.
if you have to sit for hours
staring at your computer screen
or hunched over your
typewriter
searching for words,
don’t do it.
if you’re doing it for money or
fame,
don’t do it.
if you’re doing it because you want
women in your bed,
don’t do it.
if you have to sit there and
rewrite it again and again,
don’t do it.
if it’s hard work just thinking about doing it,
don’t do it.
if you’re trying to write like somebody
else,
forget about it.
if you have to wait for it to roar out of
you,
then wait patiently.
if it never does roar out of you,
do something else.
if you first have to read it to your wife
or your girlfriend or your boyfriend
or your parents or to anybody at all,
you’re not ready.
don’t be like so many writers,
don’t be like so many thousands of
people who call themselves writers,
don’t be dull and boring and
pretentious, don’t be consumed with self-
love.
the libraries of the world have
yawned themselves to
sleep
over your kind.
don’t add to that.
don’t do it.
unless it comes out of
your soul like a rocket,
unless being still would
drive you to madness or
suicide or murder,
don’t do it.
unless the sun inside you is
burning your gut,
don’t do it.
when it is truly time,
and if you have been chosen,
it will do it by
itself and it will keep on doing it
until you die or it dies in you.
there is no other way.
and there never was.