Abordarea unui text important necesită o distincție clară între literă (cuvântul scris, contextul istoric și lingvistic) și spirit (intenția profundă, sensul moral și spiritual). Principalele motive pentru care această abordare este necesară sunt legate de depășirea contextului Istoric și cultural, evitarea fundamentalismului distructiv, înțelegerea limbajul metaforic și pedagogic, unitatea și coerența mesajului și relevanța lui continuă, adică a vedea textul ca pe un organism viu.
În era supraîncărcării informaționale, un text scurt, precum cel de mai jos, dar dens din punct de vedere al conținutului, posedă o valoare unică. Acesta nu este doar o formă de comunicare, ci un exercițiu de formare a gândirii. Textul oferă scânteia necesară pentru ca mintea cititorului să genereze propriul foc. Într-o lume a zgomotului, tăcerea atent selectată dintre cuvintele textului poate fi locul unde se naște adevărata înțelegere a locului tău și a oricărui altuia în lumea lui.
Iată textul așa cum a fost tradus și înțeles, apoi comparat de mine cu alte traduceri:
”Pe undeva, încă mai există popoare și neamuri, dar nu acolo unde trăim noi, frații mei: aici există state.
Stat? Ce-i asta? Ei bine, ascultați-mă acum, căci voi rosti cuvintele mele despre moartea popoarelor.
Stat se numește cel mai rece dintre toți monștrii reci. El chiar minte cu răceală, iar această minciună se târăște din gura lui: „Eu, statul, sunt poporul.”
Aceasta este o minciună! Cei care au creat popoarele au fost creatorii, ei au atârnat credință și iubire deasupra lor și astfel ele au slujit vieții.
Cei care întind capcane pentru cei mulți și le numesc „stat”, sunt nimicitorii, ei atârnă o sabie și o sută de pofte deasupra voastră.
Acolo unde încă există popoare, statul nu este înțeles și este urât ca un deochi și ca un păcat împotriva obiceiurilor și a drepturilor.
Acest semn vi-l dau: fiecare popor își vorbește propria limbă a binelui și a răului – pe care vecinul nu o înțelege. El și-a inventat propriul limbaj prin obiceiuri și drepturi.
Dar statul minte în toate limbile binelui și ale răului, și orice v-ar spune, minte – și tot ce posedă, a furat.
Totul la el este fals; el mușcă cu dinții furați, el acest câine turbat. Până și măruntaiele sale sunt false.
Confuzia limbajului despre bine și rău: acest semn vi-l dau ca semn al statului. Într-adevăr, acest semn semnifică voința de moarte! Într-adevăr, el cheamă predicatorii morții!
Prea mulți se nasc: statul a fost inventat pentru cei de prisos!
Priviți cum îi ademenește, pe cei prea mulți! Cum îi înghite și îi mestecă și îi rumegă!
„Pe pământ nu este nimic mai mare decât Mine: degetul orânduitor al lui Dumnezeu sunt Eu” – astfel răcnește Monstrul. Și nu doar cei proști sau miopi îi îngenunchează!
O, chiar și vouă, suflete mari, vă șoptește minciunile sale întunecate! Din păcate, el detectează inimile bogate care se risipesc cu bucurie pe ele însele!
Da, el vă găsește și pe voi, învingători ai vechiului Zeu! Ați obosit în luptă și acum oboseala voastră slujește noului Idol!
Vrea să adune eroii și oamenii de onoare în jurul său, acest nou Idol! Cu plăcere se scaldă în soarele conștiințelor voastre curate – Monstrul cel rece!
El vrea să vă dea totul, dacă îl adorați pe el, noul Idol. Astfel cumpără strălucirea virtuții voastre și privirea din ochii voștri mândri.
El vrea să vă folosească pe post de momeală pentru cei-prea-mulți! Într-adevăr, o lucrare infernală a fost inventată astfel, un cal mortuar zăngănind împopoțonat cu însemnele onorurilor divine!
Într-adevăr, o moarte pentru cei mulți a fost inventată aici, una care se laudă ca fiind viață; cu adevărat, un serviciu devotat adus tuturor predicatorilor morții!
Stat îl numesc eu, unde toți sunt băutori de otravă, cei buni și cei răi; Stat, unde toți se pierd, cei buni și cei răi; Stat, unde sinuciderea lentă a tuturor se numește – „viață.”
Priviți-i pe acești oameni de prisos! Ei fură pentru ei înșiși operele inventatorilor și comorile celor înțelepți: hoția o numesc ei educație – și totul se transformă în boală și chinuri pentru ei!
Priviți-i pe acești oameni de prisos! Ei sunt mereu bolnavi, își varsă fierea și o numesc știri. Ei se devoră unii pe alții și nici măcar nu sunt în stare să se digere.
Priviți-i pe acești oameni de prisos! Ei dobândesc bogății și totuși chiar prin aceasta devin mai săraci. Ei vor putere și, mai presus de toate, pârghia puterii, mulți bani – acești neputincioși, acești săraci!
Priviți-i cum se cațără, aceste maimuțe iuți! Se cațără unii peste alții și astfel se trag unii pe alții în noroi și în adâncuri.
Toți vor să ajungă pe tron, aceasta este nebunia lor – de parcă fericirea ar sta pe tron! Adesea noroi stă pe tron – și adesea chiar tronul stă pe noroi.
Nebuni mi se par toți, și maimuțe cățărătoare și prea excitate. Idolul lor îmi miroase urât, monstrul cel rece: împreună toți îmi miros urât, acești închinători la idoli.
Frații mei, vreți să vă sufocați în duhoarea botului și poftelor lui? Mai bine săriți prin ferestre să ajungeți în aer liber!
Fugiți din calea mirosului urât! Îndepărtați-vă de închinarea la idoli a celor de prisos!
Fugiți din calea mirosului urât! Îndepărtați-vă de aburul acestor sacrificii umane!
Chiar și acum pământul este deschis pentru sufletele mari. Multe locuri sunt încă goale pentru cei singuri și pentru cei ce stau împreună, înconjurați de parfumul mărilor tăcute.
O viață plină de oportunități se află în fața sufletele mari. Într-adevăr, cine posedă puțin, este posedat mai puțin: lăudată să fie o mică sărăcie!
Acolo, unde statul se sfârșește, abia acolo începe ființa umană care nu este de prisos; acolo începe cântecul necesității, melodia unică și de neînlocuit.
Acolo, unde statul se sfârșește – priviți acolo, frații mei! Nu vedeți voi curcubeul și podurile către supraom?
–
Așa grăit-a Zarathustra.”
( Friedrich Nietzsche, Thus Spake Zarathustra, Translator: Thomas Common, The Project Gutenberg eBook, release Date: December, 1999, most recently updated April 10, 2023, English, https://www.gutenberg.org/files/1998/1998-h/1998-h.htm#link2H_4_0016. Am comparat cu p. 34-35 Friedrich Nietzsche, Thus Spoke Zarathustra a Book for all and none, Edited By Adrian Del Caro University Of Colorado At Boulder, Robert B. Pippin University of Chicago, Translated by Adrian Del Caro, Cambridge University Press 2006)
Fragmentul a fost reluat dintr-o carte electronică destinată utilizării de către oricine, oriunde în Statele Unite și în majoritatea celorlalte părți ale lumii, gratuit și aproape fără nicio restricție. O puteți copia, dona sau reutiliza în conformitate cu termenii Licenței Project Gutenberg incluse în această carte electronică sau online la www.gutenberg.org. Dacă nu vă aflați în Statele Unite, va trebui să verificați legile țării în care vă aflați înainte de a utiliza această carte electronică.